Lagăre sovietice de exterminare

morminte-cruci-zapada-gulag

Ivdel-lag, un infern al basarabenilor

(Publicat în variantă de ziar în Jurnal de Chișinău)

 

”Jandarmul român agresiv”, o sperietoare sovietică

La sfârșitul toamnei anului 1917 lumea se zdruncina de marea lovitură de stat a bolșevicilor în Rusia, dar încă nu știa ce o așteaptă. Evenimente înfiorătoare legate de acest cataclism abia urmau să se arate. Războaie, foamete, teroare, genocid, lagăre și pușcării, deznaționalizare, sărăcie, nedreptate socială, minciună sfruntată și alte efecte ale unui regim inuman au suportat apoi oamenii din ”raiul” sovietic. Toate aceste orori au trecut cu tăvălugul lor nemilos și peste pământenii din Basarabia ruptă de sovietici în 1940 din trupul matern al României.

Pe unde treceau, bolșevicii lăsau groază și sânge, mult sânge – de bărbați, de femei, bătrâni sau copii. Dar mai întâi, criminalii instalați la kremlin și progeniturile lor își întăreau teritorial rangul de boieri nevoie mare, de care să asculte și la care să se închine toată lumea ”de la mic la mare”. Dar pentru că orice ciocoi are nevoie și de laude, în statul sovietic pornit în acea toamnă sinistră și ajuns nepoftit până și prin părțile noastre, a fost format un aparat propagandistic ce se puse pe treabă a demonstra că albu-i negru și negrul este alb.

Bieții basarabeni! Timp de decenii au tot fost hrăniți cu minciuni și povești de genul ”jandarmii români erau răi, pentru că îi băteau cu palma pe țărani”, iar ”milițienii veseli din NKVD care umblă cu pistolul scos vă sunt prieteni”… Este tocmai prilejul ordinar ca noi să revenim la subiectul acesta, deoarece mai întâlnim și astăzi oameni cu destulă pleavă sovietică în cap.

Arestați fără vină

Vorbind despre violența sovietică peste creierii și sufletele compatrioților mei, trebuie s-o încep totuși… de la Germania. Regimul nazist al Germaniei care a pierdut războiul cu URSS a picat tocmai bine sovieticilor ca să dea pe capul lui toate grozăveniile lor mai vechi și mai noi.

Istoria ca atare, presa și cărțile de ”educație patriotică”, dar nu mai puțin manualele școlare și universitare de specialitate erau pline de exemple cu monștri hitleriști care torturau și omorau oameni în modul cel mai fioros. În special filmele sovietice ne arătau cu exces de zel violențe comise de militari germani în lagăre de concentrare. Iar până la acestea, puteai vedea atrocități naziste neînchipuite în mintea omului civilizat, cum ar fi bunăoară despărțirea forțată a familiilor: părinți rupți din mijlocul copiilor sau copii smulși din brațele părinților, frați despărțiți de frați și case arse în urma acestora etc.

De fapt, toată propaganda aceasta se efectua pentru a ascunde crimele din propriul sistem, crime mult mai odioase care se produceau în proporții mult mai mari și în forme mult mai barbare. Or, condițiile de întreținere a deținuților în lagărele și penitenciarele sovietice se dovedeau mult mai nemiloase decât cele din regimul hitlerist. Deținuții erau privați de orice drepturi cetățenești și li se neglija orice calități umane. Erau înfometați sistematic și în același timp impuși să presteze munci istovitoarea până la epuizare, fără vreo îngrijire medicală adecvată. Și termenele de condamnare la sovietici erau mult mai extinse decât în Germania nazistă. Conform unor surse istorice, în lagărele, penitenciarele și în alte forme de privare a libertății cetățenilor din URSS, în anumite perioade se aflau închiși concomitent peste zece milioane de oameni. Iar rata anuală a mortalității printre aceștia ajungea uneori până la 25-30 de procente. Practic, deținuții lagărelor și penitenciarelor sovietice se aflau în condiții de sclavie clasică.

O soartă zguduitoare de sclavi în secolul 20 au avut-o și circa șase mii de basarabeni închiși în lagărul de exterminare umană ”Ivdel-lag” din nordul munților Ural, după ocupația sovietică a Basarabiei din iunie 1940. Printre aceștia, s-au aflat și patru gospodari din satul Tătărești, Strășeni: Tenuță Cucereanu (născut în 1880), Petrea Țârdea (n. 1892), Ion Mârzenco (n. 1884) și Tudorache Focșa (n. 1897). Avem în față dosarele ”penale” instrumentate de securitatea sovietică împotriva lor. În continuare, povestirea se bazează pe documente de arhivă concrete, inclusiv din aceste dosare.

 

Motivul arestării: țărani înstăriți, activiști de partid în România Regală

După cum se știe, urmare anului-năpastă 1940, în care ni s-a impus ocupația sovietică, iată că și anul următor, 1941, a devenit unul subit pentru liniștea și bunăstarea locuitorilor din Basarabia. În noaptea de 13 iunie, organele de represiune ale statului sovietic (trupele NKVD) au întreprins arestări în masă împotriva populației pașnice din ținut. Peste douăzeci și două mii de oameni, inclusiv femei, copii, bătrâni, bolnavi etc., au fost ridicați pe neașteptate de la casele lor, maltratați și batjocoriți cum n-a mai existat vreo dată în istoria poporului român, și deportați în diverse regiuni siberiene sau în stepele flămânde ale Kazahkstanului. De-a lungul căii ferate, din Chișinău până la Tiraspol, dar și pe alte linii de unde porneau trenurile cu cei sortiți, bărbații (capii familiilor) au fost smulși prin forța armelor din mijlocul celor apropiați, închiși în trenuri separate și expediați în lagărul de exterminare Ivdel-lag, neștiut de nimeni prin părțile noastre atunci.

Martorii acestor evenimente au povestit ulterior că la Mereni, Varnița, Tiraspol, Otaci, Șoldănești etc. unde se stabiliseră punctele tranzitorii de transportare, soldații sovietici au ordonat ieșirea bărbaților din familii, spre a se alinia în alte grupuri și a forma un contingent separat. Soțiile și copii acestora, presimțind tragedia, s-au postat în fața soldaților și i-au acoperit cu propriile corpuri pe oamenii lor dragi. Într-o atmosferă jalnică infernală s-au încleștat de gâtul bărbaților declarând decisiv că nu-i vor ceda. A urmat acțiunile în forță ale ostașilor cu steluțe în frunte, care au prins a bate cu patul armelor la stânga și la dreapta, călcând cu ferocitate peste femeile ce-și ieșeau din minți și peste copii îngroziți. Baionetele roșii și-au făcut treaba, bărbații basarabeni, luați pe sus, s-au despărțit astfel de familiile lor pentru totdeauna.

Mihail Țârdea, din Tătărești, Strășeni, la vârsta de numai 14 ani, în acea zi a rămas cu două coaste frânte și ochiul zdrobit în urma loviturilor de ciubotă sovietică. Fratele său mai mic, Vasile, însângerat de baioneta soldatului ”eliberator”, continua să strige printre lacrimi: ”Nu-l dau pe tata!” Liuba Mârzenco, o rusoaică din Odesa ce-și găsise ursitul vieții în acest sat, a înnebunit de durerea despărțirii de soțul iubit și de casa ce abia și-o zidise, acum rămasă în urmă. Maria Cucereanu, gravidă în luna a noua și cu doi copii de mână – unul de șase ani și altul de trei ani – a leșinat căzând pe burta cu pruncul ce urma să se nască peste o zi chiar în trenul pornit din acest loc spre Siberia. …Și tot așa în fiecare familie ruptă de vatră, la fiecare gară, până la îmbarcarea în vagoane destinate animalelor, ce au dus lumea plină de jale în robia siberiană pentru totdeauna.

Tătăreștenii Tenuță Cucereanu, Petrea Țârdea, Ion Mârzenco și Tudorache Focșa au nimerit în vârtecușul sinistru doar pentru că în anii interbelici fuseseră primari ai localității, au făcut parte din diverse partide românești și au muncit mai cu osârdie, agonisind mai mult decât alții din jur.

De altfel, printre capetele de acuzare principale ale lui Tenuță Cucereanu se incriminează și ”infracțiunea” precum că l-a găzduit de mai multe ori pe de oaspetele său așteptat, Ion Inculeț, ilustru om politic din România interbelică. Cu asemenea ”culpă” s-a ales și Petrea Țârdea, doar că acesta fusese onorat de vizitele lui Pan Hallipa, alt renumit om politic al României. Și Tudorache Focșa a fost învinuit pentru că s-a întâlnit de mai multe ori cu prefectul județului, Grabovschi.

Calvarul din gările Basarabiei de la mijlocul lui iunie 1941, a fost redat într-un mod deosebit de plastic și realist de tânărul poet George Mârzenco (în sat i se mai spunea Georgică, iar el însuși semna ”George Mârzencu”), un tânăr de 18 ani, ridicat și el împreună cu părinții în noaptea sinistră, deci martor nefericit al acelor ferocități. George Mârzencu a fost despărțit de prima sa dragoste chiar în momentul dulcii întâlniri, în acea noapte zguduitoare de iunie. Pasionat de farmecul cuvântului, i-a închinat mai multe versuri iubitei sale, până a fost exterminat în gulagul sovietic în primăvara anului 1950. O poezie de a sa cutremurătoare, de înaltă ținută artistică, surprinde suferințele sale și ale celor din jur încleștați de trenul morții, din care evadarea se poate face numai prin lumina unei iubiri… (Cu o ușoară prelucrare, păstrez însă ortografia originalului.)

Roți perechi vuiesc pe linii,

Iar din vale tot spre deal,

Cruci de fer se-nșir ca spinii,

Noaptea parcă-i de metal.

Unde-i verde, pare negru,

Unde-i roua-s ochi de corb.

Cântec infernal, tenebru,

Mi-l răcnește un înger orb.

Se tot sbat în cuști închise

Pruncii unor maici nebune,

Prin zăbrele mâini întinse

Parcă mi-ar cânta la strune.

Vânturi seci îmi trec prin suflet,

Cade ceru-ntr-o secundă,

Iar bărbații plâng cu urlet

Și lumina se înfundă.

Umbra roților pe șine

Mi-au călcat în scrâșnet visul…

Doar mă ia un gând spre tine –

Noaptea mi-i ca paradisul.

 

Comunismul și nazismul, frați de sânge… străin

Infernul celor arestați a început odată cu închiderea lor în vagoane de marfă suprapopulate. Sub cerul de vară cu soare fierbinte și arșiță istovitoare, interiorul acestor locașuri cu acoperiș de metal s-a transformat în cuptor adevărat. Întemnițaților nu li se dădea îndeajuns apă de băut, chiar dacă erau hrăniți mai mult cu pește sărat (ce-i drept, doar o dată în zi). Nici un vagon nu avea toaletă, iar deținuții nu încăpeau în spațiul destinat călătoriei decât situați în picioare unii lângă alții. În asemenea condiții cei mai slabi cedau, se înădușeau, cădeau morți din picioare. Zi de zi, pe la puținele dar lungile staționări, gardienii aveau de lucru tot aruncând trupurile răposaților de prin vagoane. Astfel, osemintele basarabenilor au semănat pământul rusesc încă până a ajunge lumea în Siberia.

Nu se știe însă de ce sovieticii au ales pentru basarabenii noștri lagărul din orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk, nordul munților Ural, aflat la peste patru mii de kilometri depărtare. Denumit prescurtat Ivdel-lag a fost înființat prin ordinului Ministerului de interne al URSS (NKVD) din 16 august 1937. Programat pentru zeci de mii de intemnițași, lagărul avea misiunea să exploateze munca deținuților la tăiatul pădurilor și prelucrarea lemnului, construcția căilor ferate prin mlaștini și ghețari veșnici, în industria chimică, de minereuri, de construcții etc. În câțiva ani, această instituție devenea una dintre cele mai atroce în tot sistemul gulagului, datorită unei clime deosebit de severe și atitudinii violente a stăpânilor păzitori. La 1 ianuarie 1941, Ivdel-lag număra peste douăzeci și două mii de oameni închiși fără vreo sentință de judecată.

Ce-i drept, unii istorici susțin prin date încă neconfirmate documentar, precum că basarabenii arestați în iunie 1941 au fost expediați mai întâi în lagărele Putivl și Kozelsciansk din Ucraina, tocmai în locul foștilor prizonieri polonezi, măcelăriți de NKVD ceva mai devreme în pădurea Katyn. Se presupune că și conaționalilor noștri, plasați și ei în categoria de ”prizonieri”, li se pregătea aceiași soartă: un glonț în ceafă. Doar că între timp a pornit războiul și sovieticii și-au schimbat planurile.

După sosirea unor contigente noi, inclusiv cel din Basarabia, precum și al nemților deportați din Povolgia rusească, la începutul anului 1942, numărul deținuților din Ivdel-lag depășea treizeci de mii. Aceasta însemna o populație de două ori mai mare decât a emblematicului lagăr de exterminare nazist din Auschwitz și mai numeroasă chiar decât cea a orașului Ivdel. S-a stabilit de fapt că, condițiile de întreținere în închisorile sovietice nu se deosebeau cu nimic de cele din lagărele naziste, uneori fiind mult mai drastice. De regulă, până primăvara, numărul deținuților scădea simțitor. Și asta din cauza subțierii rândurilor celor întemnițați, plecați din viață cu zecile și sutele în zilele sau nopțile cumplite din iarnă. Astfel, durata medie a vieții deținuților în Ivdel-lag, la începutul anilor patruzeci ai secolului trecut, nu ajungea nici la trei ani.

Apropo, propaganda Kremlinului a condamnat în permanență și pe bună dreptate practica nazistă de extragere a dinților de metal și confiscarea altor obiecte de pe cadavrele prizonierilor din lagărele hitleriste. Dar a făcut-o ca de obicei ipocrit, fără a pomeni că faptul în cauză reprezenta o experiență deja existentă în lagărele sovietice și mai ales, în Ivdel-lag. Această practică dezonorabilă oricărui regim de stat, sovieticii au pus-o în aplicare oficial încă în anii imediat următori puciului bolșevic din 1917. Cu timpul însă administrațiile unor lagăre din URSS ezitau să mai extragă dinții de pe morți sau îi extrăgeau pentru a-i pune pe ascuns în propriul buzunar. Iată de ce conducerea gulagului s-a văzut nevoită să pună totul ”la punct” și să omogenizeze procesul.

Din arhivele securității sovietice desecretizate de curând a fost publicată o directivă secretă a conducerii gulagului, din 17 noiembrie anul 1941, semnată de maiorul de securitate Zavgorodnyi, care ordonă expres următoarele:

”1. Protezele de aur ale deținuților răposați urmează a fi extrase. 2. Extragerea protezelor de aur se efectuează în prezența unei comisii oficiale a lagărului, formată din… 3. Extragerea dinților de aur de pe morți se înregistrează într-un act semnat de membrii comisiilor…”

Rămâne doar să amintim că regimul hitlerist al Germaniei a recurs la extragerea aurului de pe morți abia din anul 1942, având exemplul de mai mulți ani al sovieticilor.

În context, se mai cere o paralelă importantă între cele două regimuri de stat antiumane: nazist și comunist. În timp ce pe frontispiciul intrării la Auschwitz atârna lozinca în germană ”Arbeit macht frei” (Munca te face liber), la Ivdel-lag deținuții noi sosiți erau întâmpinați cu sloganul în rusă ”Dobro pojalovati!” (Bine ați venit!) Iar intrați în zonă, aceștia erau impuși să cânte zilnic în cor cunoscutul imn sovietic ”Ya drugoi takoi strany ne znaiu, gde tak volino dyshit celovek”(Nu cunosc o altă țară, unde omul să respire atât de liber…)

 

Judecarea morților, o procedură de rutină

Cei patru tătăreșteni au ajuns în Ivdel-lag pe la începutul lunii august același an. Și ne grăbim s-o spunem, până la sfârșitul lui martie anul următor toți au decedat în chinuri groaznice. Iar cine a avut dinți de metal în gură a rămas fără ei până a ajunge în groapă.

Le-am examinat minuțios dosarele și am găsit că primul contact documentar cu această groaznică zonă au devenit certificatele de examinare medicală a celor sosiți. Rolul acestor examinări însă aveau un scop aparte, demn doar de specificul existențial al gulagului sovietic. Basarabenii noștri au fost căutați mai întâi în gură, ca să li se ia la evidență coroanele dentare de metal, apoi li s-a măsurat puterea mâinilor și picioarelor și cam atât. Rezultatul examenului medical se înregistra scurt: bun pentru munci grele, sau bun pentru munci mai grele, sau pentru muncile cele mai grele…

Petrea Țârdea a fost trecut prin cabinetul medicilor la 5 august 1941. Citim în primele pagini ale dosarului său: ”Deținutul… a fost supus examenului medical și se declară apt pentru orice muncă grea”. Formal, acest osândit ca și ceilalți colegi de suferință se afla în proces de anchetă penală, adică în așteptare să li se spună ce vină au, ce infracțiune au comis. Însă până în decembrie, sătenii așa și n-au mai fost invitați vreo dată la anchetator. Mai mult, au fost impuși să presteze cele mai grele munci doar în baza unui certificat de arestare, emis la locul de trai în temeiul a două-trei denunțuri.

Tenuță Cucereanu, personaj cu multă demnitate, a încercat să pună întrebări în fața temnicerilor: de ce este alimentat insuficient și necalitativ, de ce ziua de muncă durează din noapte până în noapte, de ce nu i se dă vestimentație călduroasă pe vreme rece etc. Drept răspuns, torționarii l-au aruncat în mijlocul gloatei de criminali de drept comun, numiți ”bratva”, iar asta însemna grăbirea sfârșitului. Se știe că pretutindeni acești războinici cooperau cu autoritățile penitenciare și erau de fapt stăpânii gulagului. Trecut de șaizeci de ani, fără hrană suficientă și batjocorit de adunătura hoților, inima lui Tenuță n-a rezistat decât până la 24 octombrie același an. Certificatul lui de deces găsit în dosar indică drept cauză a morții ”atac de cord”. Putem să presupunem însă că el a fost omorât intenționat. Or, fiecare zonă de detenție la sovietici își avea ”kilerii” săi, care cu acordul tacit al administrațiilor făceau ”ordinea” în lagăre.

Gospodarul din Tătărești reușise în viață să-și instaleze o coroană dentară din aur. Doar după ce i-au smuls-o din gură, I-au zvârlit la o margine de lagăr, alături de alți nenorociți decedați.

In scurt timp, a plecat în lumea celor drepți și Tudorache Focșa. Despărțit de casă în acel iunie nefast, pe când cântărea peste 80 de kilograme și era plin de sănătate, iată că în jumătatea de an îl găsim numai schelet. Un certificat medical din 2 decembrie al aceluiași an atestă că Tudorache Focșa ”într-o consumare fizică totală este invalid de grupa a doua”. Nu s-a mai mișcat până și-a dat și el suflarea peste zece zile, la 12 decembrie 1941. L-au izbit de alte trupuri în groapa comună, fără să i se facă vreo evidență măcar.

Dar iată că la 24 ianuarie anul următor, un anchetator și-a adus aminte de el și i-a scris un rechizitoriu cu grave învinuiri, mai chemându-l la interogatoriu. Deși omul trecuse în lumea celor drepți o lună și jumătate în urmă, în acest sinistru document este scris negru pe alb: ”Inculpatul Focșa Tudorache, arestat la 13 iulie 1941, se află sub strajă în Ivdel-lag…”

Pe document sunt aplicate tocmai patru semnături importante a următorilor demnitari: șeful Direcției NKVD a regiunii Sverdlovsk, maiorul superior de securitate Borșcev (semnat la 25 ianuarie 1942); procurorul militar de rangul 2, Kazakov (semnat la 28 ianuarie 1942. Acesta mai cere zece ani de pușcărie pentru defunct.); șeful grupului de anchetatori al lagărului, locotenentul de securitate Livanov, precum și însuși anchetatorul, locotenentul inferior de securitate Cernîș, care la fel, cere și el zece ani de privațiune de libertate pentru cel dispărut…

Evident, Tudorache Focșa, mort încă în luna decembrie, n-a putut să se prezinte la apelul torționarilor, care tot așteptând fără succes, au prins a-l căuta prin lagăr timp de câteva săptămâni și, nemaigăsindu-l, la 20 februarie următor doar i-au ticluit certificatul de deces și i-au închis dosarul.

În cazărmile întemnițaților din lagărele sovietice chiar și pe timpul renumitelor geruri siberiene nu se făcea focul. După o zi de muncă istovitoare și plină de batjocură, care dura câte 12-14 ore, oamenii nu aveau măcar unde să-și dezghețe mădularele. Cu atât mai mult că prin multiplele găuri din pereții construcțiilor de lemn șuierau vânturi permanente. În aceste condiții, bolile provocate de hipotermie accelerau moartea oricui. Astfel, până în primăvara anului următor, au decedat peste un sfert din deținuții lagărului Ivdel. Este de mirare cum doi dintre conaționalii noștri, oameni de vârsta a treia, au ajuns până în acea primăvară.

Petrea Țârdea a supraviețuit cel mai mult dintre cei patru tătăreșteni – până la 28 martie 1942, cu o zi mai mult decât Ion Mârzenco. Și în dosarele acestora însă nu lipsesc certificatele medicilor despre totala extenuare fizică, cauzată de condițiile de muncă și trai în lagăr.

De notat însă că batjocura sovietică a continuat să danseze sfidător pe cadavrele acestor creștini. Mai întâi temnicerii le-au extras și lor dinții de aur și argint ce-i aveau în gură. Apoi nefericiții basarabeni, cu ochii închiși deja, iar pe lângă ei și alte mii de prizonieri ce zăceau acum în gropi comune la o margine de lagăr, s-au pomenit judecați prin cele mai înalte instanțe tocmai la Moscova. Paginile dosarului respectiv înregistrează că Petrea Țârdea, din Tătărești, Strășeni, mort la 28 martie 1942 în Ivdel-lag, a fost judecat la 24 iunie 1942 (trei luni mai târziu!), de către organul extrajudiciar ”Osoboie Soveșcianie NKVD SSSR”. Moscova se arăta mai indulgentă, i-a anunțat acestui mort privațiune de libertate doar pentru opt ani de zile…

Din sursele de arhivă se cunoaște că mai mult de trei sferturi dintre cei peste șase mii de basarabenii închiși în Ivdel-lag au rămas să zacă pentru vecie în morminte siberiene necunoscute.

 

 

 

arbeit-macht-frei-nazi-lagar-auschwitz

In poza de sus: Intrarea în lagărul nazist din Auschwitz. Pe frontispiciu este afișat sloganul în germană ”Munca te face liber” ().

 In poza de jos: Intrarea într-un lagăr sovietic pe porțile căruia, sub steluța roșie cu chipul lui Lenin, este scris în rusă ”Munca este faptă de onoare, de virtute, curaj și eroism”.

puscarie-lagar-intrare-poarta-scris-bine-ati-venit-001

 

 

 

Robii gulagului sovietic

copii-basarabeni-in-robia-sovietica-in-gulag

Copii și femei la muncă în lagăr

 

lagar-nkvd-robie-atrocit

Deținuți la trasarea unui canal

 

gulag-lagar-robie-detinuti-atrocitati-4

Deținuți la construcția unei căi ferate

 

detinuti-lagar-baraca-001

Condițiile de întreținere a deținuților în lagărele naziste nu se deosebeau cu nimic de cele din gulagul sovietic

 

 

lagar-confisc-dantura-dinti-cucerean-faximil-red

O copie a directivei secrete a conducerii gulagului sovietic  emisă la 17 noiembrie 1941, semnată de adjunctul șefului gulagului, maiorul de securitate Zavgorodnyi, care atestă obligativitatea extragerii dinților de aur și de alt metal din gura deținuților decedați, cu indicarea procedurii de extragere (faximil).

 

 

sdc11151-tirdea

Condamnat după moarte. Sentința anunțată la Moscova (!) lui Petrea Țârdea din Tătărești, Strășeni, după trei luni de la decesul său: ”Privațiune de libertate în lagăr de muncă pe o perioadă de 8 ani.”

 

 

Un pic de statistică privind  lagărele din URSS care s-au dovedit mai odioase decât cele din regimul hitlerist

 

gulag-arhipelag-harta-principala

 

Tabel:

Numărul deținuților  în lagărele și penitenciarele URSS în anii 1934 – 1953

(date la 1 ianuarie fiecare an)

(Rus: Численность заключенных ГУЛАГа (по состоянию на 1 января каждого года)

Anii
În lagăre de corecție (ИТЛ)
Inclusiv condamnații pentru ”crime contrarevoluționare”
Numărul condamnaților pentru ”crime contrarevoluționare”  în %
În colonii de corecție (ИТК)
Total
1934 510.307 135.190 26,5 510.307
1935 725.483 118.256 16,3 240.259 965.742
1936 839.406 105.849 12,6 457.088 1.296.494
1937 820.881 104.826 12,8 375.488 1.196.369
1938 996.367 185.324 18,6 885.203 1.881.570
1939 1.317.195 454.432 34,5 355.243 1.672.438
1940 1.344.408 444.999 33,1 315.584 1.659.992
1941 1.500.524 420.293 28,7 429.205 1.929.729
1942 1.415.596 407.988 29,6 361.447 1.777.043
1943 983.974 345.397 35,6 500.208 1.484.182
1944 663.594 268.861 40,7 516.225 1.179.819
1945 715.505 289.351 41,2 745.171 1.460.677
1946 746.871 333.883 59,2 956.224 1.703.095
1947 808.839 427.653 54,3 912.704 1.721.543
1948 1.108.057 416.156 38,0 1.091.478 2.199.535
1949 1.216.361 420.696 34,9 1.140.324 2.356.685
1950 1.416.300 578.912* 22,7 1.145.051 2.561.351
1951 1.533.767 475.976 31,0 994.379 2.528.146
1952 1.711.202 480.766 28,1 793.312 2.504.514
1953 1.727.970 465.256 26,9 740.554 2.468.524

 

Notă:   

  • În tabel este evidențiat anul 1941, în care au fost arestați fără judecată românii-capi ai familiilor din Basarabia, ținutul Herța și Nordul Bucovinei.
  • Românii arestați fără judecată la 13 iunie 1941 (familiile lor au fost deportate în alte direcții) au fost închiși în lagărul morții Ivdel-lag din orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk.  (Numărul de populație cu trai permanent a raionului Ivdel – cca 30 mii de oameni – era cu mult mai mică de cât numărul total al deținuților din zonă.)
  • În 1942, rata mortalității în Ivdel-lag depășea un sfert din populația deținuților.

 

 

Despre Mârzencu

Sunt George MÂRZENCU, din Chişinău.
Acest articol a fost publicat în COMENTARII actuale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Lagăre sovietice de exterminare

  1. stimate domn george marzenciu asi dori daca se poate sa ma abonez la blogul dumneavoastra pt ca aveti articole interesante despre istoria si suferintele romanilor de-a lungul istoriei lor. rog frumos ca acest articol sa il pot distribui pe facebook. si daca se poate o harta a fostului urss cu gulagurile dar la o rezolutie fff mare pt ca nu se intelege nimic din cea afisata pe pagina dumneavoastra de blog. cu respectt dan emanuel barbaresso. traiasca in veci romania mare refacuta.

  2. Mârzencu zice:

    Nu există nicio problemă dacă veți plasa pe FB articolele de pe blogul meu.
    În cazul de față este mai rezonabil să plasați pe FB doar linkul, prezentat cu vreun anumit text.
    Eu, bunăoară, când plasez articolele cuiva, fac prezentarea cu vreun fragment două char din același articol.

    Câr priveste harta gulagului, dacă doriți s-o aveți ptru DVS in altă rezoluție, sunt gata să vă ofer o variantă din rezerva mea din computer .(Însă nu știu dacă și asta va fi cea pe care v-o doriți.)
    Doar că mi-ar trebui vreo adresă ceva ca s-o pot expedia. Sau intrați pe FB și contactați-mă la Messinger.
    Toate bune!
    Paște Fericit!

  3. Pingback: Lagăre sovietice de exterminare – Ivdel-lag, un infern al basarabenilor « CER SI PAMANT ROMANESC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s