Arhive pe categorii: COMENTARII actuale

Referendumul, o înfrângere ordinară a comuniştilor

Un val de lamentări jenante urmărim în scurta perioadă de analiză a referendumului. Reacţiile, comentariile ce au urmat mi-au părut cu totul descurajante: „eşec…”, „comuniştii vinovaţi de lipsa oamenilor la urne…”, „vis prăbuşit…” şi alte regrete de felul acesta poţi să citeşti pe faţa unor politicieni trecuţi imediat prin studiourile TV. Colac peste pupăză, comuniştii au prins a jubila peste acest fundal de tristeţe politică, ceea ce se vrea un dram de lumină peste disperarea lor anterioară.

Eu însă cred că referendumul de duminică, chit că nu a întrunit numărul necesar de participanţi, este de fapt un eşec al comuniştilor.

În primul rând, pentru că aceştia au demonstrat încă o dată cum interesele lor de partid sunt străine celor ale poporului şi că electoratul lor ascultător nu este altceva decât o masă de oameni manipulaţi.
Ca să vezi, referendumul, un exerciţiu magistral al democraţiei moderne a fost luat în ţeapă de către comunişti, chiar din startul anunţării lui. De ce oare? Să se teamă ei de felul constituţional de a alege preşedintele tării prin vot general? Sau dacă poporul ar fi spus un „da” validat la referendum, comuniştii nu ar fi avut vre-un candidat viabil? Cred că e altceva la mijloc.

Nu le trebuie comuniştilor penetrarea acestui exerciţiu democratic în mintea alegătorilor.

Mai multă democraţie înseamnă mai puţin comunism şi de aceea PCRM, fie la putere sau aflat în opoziţie, nu are interesul educării democratice a populaţiei, care ar putea să-i aducă treptat sfârşitul său politic. Iată de ce s-au postat ei pe baricada antireferendum. S-au pomenit acolo alături de sateliţii lor politici puţini şi minusculi din Chişinău şi… împreună cu separatiştii lui Smirnov. Şi au dat o luptă crâncenă comunisto-separatistă. Unii (comuniştii) au lovit în referendum cu minciuna, iar alţii (separatiştii) au dat din nou cu tancurile… la Corjova şi în alte părţi. Scopul luptei însă a fost acelaşi: boicot, adică să stea lumea acasă, să nu însuşească cumva acest exerciţiu al democraţiei moderne – referendumul, democraţie care oriunde în lume se produce în fond fără comunişti, fără separatişti.

Oricum însă, comuniştii au pierdut referendumul.

Se ştie că nici un act electoral, oriunde în lume, nu întruneşte rata de participare absolută. Să ne amintim, la alegerile parlamentare din iulie anul trecut, s-au prezentat la urnele de vot doar 59 la sută din numărul total al alegătorilor, adică ceva peste un milion opt sute de mii de votanţi. Alt milion şi ceva de oameni au rămas inactivi. De obicei, aceştia de la urmă sunt partea politic dezinteresată a societăţii. Aceştia sunt indiferenţi pentru orice alegeri sau referendum. Credeţi că s-a trecut peste tradiţie şi au fost aşteptaţi cumva să vină la plebiscitul de ieri? La sigur că „aportul” lor a fost neglijaţi din start şi lupta actorilor politici s-a dat pentru cele 59 la sută, care au format corpul electoral la scrutinul trecut.
Să ne amintim. Atunci, în iulie 2009, cu AIE au votat 809 mii de alegători, comuniştilor revenindu-le doar 707 mii (încă 66 mii au votat cu partidele perdante).

Să vedem insă care sunt cifrele referendumului actual.

Chemaţi de componentele AIE, la urnele de vot ale referendumului de duminică s-au prezentat peste 820 de mii de alegători. Este cu 13 mii mai mult decât au făcut-o pe 29 iulie anul trecut. Comuniştilor le-a revenit peste 700 de mii şi ceva de voturi. De fapt, din această cifră trebuie să dăm ceva la o parte, deoarece un plebiscit adus timid în viaţa basarabenilor „anihilează” din start câteva procente bune de alegători. Aceştia s-au programat din start să nu participe, sau lenea şi ignoranţa le-au jucat cumva festa, fără a şti de îndemnul comunist de boicotare…
Şi atunci, dacă la ultimele alegeri comuniştii au avut peste 700 mii de votanţi, iar la referendum le-a urmat îndemnul de boicotare mai puţin de 700 mii – au câştigat ei sau au pierdut?
Scut şi clar: comuniştii nu au de ce jubila. După alegerile parlamentare, ei au pierdut şi referendumul. Din nou, ei nu mai culeg ca altă dată peste cinzeci de procente din alegători. Jubilarea lor nu este decât un râs cu plâns. PCRM îşi continuă declinul şi faptul în cauză s-a profilat şi mai mult cu prilejul acestui plebiscit.

România și prizonierii de război

      În cel de al doilea război mondial, prizonierii din armata română, grmană sau altor aliați de coaliție antisovietică erau considerați dispăruți fără urmă în adevăratul sens al cuvântului. După ce intrau în custodia NKVD, aceștia deveneau rupți … Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | Lasă un comentariu

Lagăre sovietice de exterminare

Ivdel-lag, un infern al basarabenilor (Publicat în variantă de ziar în Jurnal de Chișinău)   ”Jandarmul român agresiv”, o sperietoare sovietică La sfârșitul toamnei anului 1917 lumea se zdruncina de marea lovitură de stat a bolșevicilor în Rusia, dar încă … Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | 3 comentarii

Eroi blestemați la Prut

ATENȚIE! După publicarea articolului în Jurnal de Chișinău, în societate au urmat lucruri fulminante, pline de foc și de intrigi, demne doar de specificul existențial al Basarabiei..! WESTERNUL  COPILĂRIEI  NOASTRE Schiță însoțită de imagini (Din volumul  ”Basarabia de plumb”) Motto: … Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | 1 comentariu

Dezrădăcinarea minciunilor

Basarabia anilor 30-40 ai secolului trecut: democrație și liberalism românesc, teroare și genocid sovietic   Studiu de caz privind sistemele de opresiune din URSS și România anilor patruzeci ai secolului trecut, inclusiv pe timpul celui de al doilea război mondial. … Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | 2 comentarii

Postare pe un blog

Mârzencu 24 SEPTEMBRIE 2016 LA 1:37 Mai intai vreau sa va spun ca am dat de blogul Dvs intamplator. M-au atras titlurile prin parfumul lor de naftalina agresiva si nici n-am observat ca materialele, ca si saitul, sunt tocmai din … Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | Lasă un comentariu

Ivan Bodiul, Leonid Brejnev și nevasta lor

Plecarea recentă în neființă a fostului stăpân local din RSS Moldovenească, Ivan Bodiul, a trezit la viață niște schelete din dulapurile comuniste. Unii au prins a glorifica ”era comunistă” de atunci, alții au propus o anumită ”comemorare” a celui dispărut. Surprinzător însă ne-a fost să citim că primii conducători actuali ai R.Moldova ”i-au dat ultimul omagiu fostului prim-secretar comunist, I.I.Bodiul”. Reiese că prim-ministrul Vladimir Filat, cel care a câștigat alegerile cu sloganul ”Moldova fără comuniști”, dar și ceilalți conducători: președintele RM, Nicolae Timofti, președintele Parlamentului, Igor Corman, etc. s-au aliniat la sicriul sau portretul lui Ivan Bodiul, care a condus Basarabia ocupată de sovietici vreo două decenii la rând, instituind un regim antinațional, antiromânesc.
Ca să facem cunoștință mai de aproape cu acest personaj, am hotărît să răsfoim câteva documente de arhivă care-l vizează, oprindu-ne la perioada anilor 1951-1952 ai secolului trecut, când Ivan Bodiul exercita funcția de prim scretar al comitetului raional Chișinău al PCM(b), sediul căruia se afla în suburbia chișinăueană Durlești.
Continuă lectura

Publicat în COMENTARII actuale | Lasă un comentariu